Idei de amenajare

Simplitatea într-un living complex! (IV)

Prin ușile deschise intri într-o cameră luminoasă. Arcada ce cuprinde ușile îți creează iluzia unui spațiu clasic. Treci ușor pe sub arcada albă. Lumina de primăvară parcurge camera înaintea ta. Prin fereastra din față se obervă un murmur ușor specific orașelor aglomerate. Dar pentru asta ai venit în acest oraș. Ți-ai zis că aici nu vei putea să te plictisești. Ai căutat agitația orașului și simplitatea într-un living complex. Înaintezi spre această fereastră cu pași liniștiți. Așa simți că trebuie să te miști când ai ajuns în locul numit acasă. Parchetul vechi recondiționat scârțâie ușor, parcă primitor. Pereții albi, păstrează o simplitate atemporală. Începi să vezi un ficus înalt. Este primit de la o bună prietenă care s-a îndrăgostit de amenajarea unui astfel de apartament. Parcă crescut în această casă, ficusul nu poate fi îndepărtat din cadrul amenajării. Sub picioare începi să simți covorul cu fir lung. Înaintezi încet și începi să observi ce te înconjoară.

Simplitatea într-un living complex sună ca un concept abstract. Cum poate să fie ceva complex perceput ca fiind simplu? Ideea de a asocia piese de mobilier cu aspect aparte pare un proces care presupune mult efort. Dar rezultatul este cu atât mai mult în echilibru și liniștitor. În concluzie simți living-ul ca fiind amenajat simplu, pentru tine.

Aparții altei perioade

Parcă ești în altă perioadă de care ar fi trebuit să știi. Simți că aparții acelei perioade, diferită de tot ceea ce întâlnești în prezent. Peretele din stânga ta este ușor de remarcat. Se află chiar în spatele canapelei și este finisat cu beton aparent. Singura intervenție la nivelul pereților care a schimbat radical atmosfera unui apartament de secol XX. Acest perete încadrând imaginea livingului într-un “tablou” din anii 60’ – 70’. Trei oglinzi rotunde par că „sparg peretele”. Reflexia luminii are un rol bine controlat pentru iluzia de mărire a spațiului. Deși spațiul are dimensiuni rar întâlnite la o cameră de zi, primește orice iluzie ca pe un avantaj. Mărind pasul ajungi la un fotoliu. Prima dată vrei să te arunci în unul din cele două fotolii recunoscute sub numele de “ felie de portocală”.

Designul aparte al acestor fotolii este apreciat chiar mai mult în prezent decât în anii 60când s-a răspândit prin casele vest-europene. Se zice că ești norocos dacă vezi mai multe astfel de fotolii alăturate. Designul lor este bazat pe asocierea cromatică îndrăzneață. Iar varietatea de culori te asigură că poți găsi cel puțin două culori care să îți placă alăturate. Dimensiunile sale sunt foarte generoase asigurând un confort cu care e posibil să nu fii obișnuită. Înălțimea totală nu este foarte mare deoarece înălțimea până la șezut este mai mică. Însă lățimea liberă de optzeci și patru de centrimetri îți lasă foarte multă libertate. Cu alte cuvinte reușești să redescoperi confortul oferit de un fotoliu modern.

Confortul unei locuințe

Primul fotoliu de un verde oliv este mai ușor de trecut cu vederea în favoarea celui de-al doilea cu tapițerie galbenă. În orice caz nu ai putea să le separi. Unul fără altul nu ar avea același efect garantat într-o amenajare retro. Formele organice te cuceresc prin fluiditatea liniilor de contur. Te așezi confortabil pe el și te bucuri de atmosfera atât de diferită de ceea ce vezi în alte locuințe. Îți place că e diferit dar totuși cunoscut. Să găsești simplitatea într-un living complex este ceva rar. Fără ajutorul unei persoane de profesie este greu să obții așa ceva. O atmosferă echilibrată este cu atât mai interesantă.

Căldura culorilor te liniștește. După opt ore de muncă, o  oră de pauză și două ore pe care le petreci pe drumuri, ești într-un final acasă. Simți o căldură a materialelor pe care la muncă nu o regăsești. Te așezi cu picioarele încrucișate pe fotoliu și privești cu amorțeală în tavan cu capul rezemat de spătar. Uiți preț de câteva minute că locuiești cu logodnicul tău, viitor soț, și Patacca, un French Bulldog. La scurt timp după ce te trezești din amorțeala în care te-ai cufundat, simți o învolburare familiară. Blana gri închis strălucește în lumina tot mai puțină. Ca o furtună se învârte în jurul tău și blând se așează în fața fotoliului. Parcă spunând “Bine ai venit!”, îl iei în brațe zicându-i “Bine te-am găsit!”.

Ceea ce se poate numi moștenire

Te ridici cu eleganța unei femei fericite și te arunci cu bucurie într-o canapea cu tapițerie de catifea. Un verde închis, cunoscut sub numele de “verde de china”, mult mai elegant decât culorile fotoliilor. Marginile sunt în linii drepte contrastante cu celelalte forme din încăpere. Nimic asemănător acestei canapele nu se găsește în living. Picioarele dintr-un lemn roșiatic par ușor neobișnuite pentru acest spațiu. După câteva minute de joacă, cățelușa Patacca vrea să sară din canapea, dar înălțimea șezutului este ceva mai mare decât la fotolii. Încă nu s-a obișnuit cu casa.  Amenajarea este realizată foarte recent, iar mobilierul puțin extravagant. Caracteristici ale stilului retro care se desprind de regulile stricte întâlnite în celelate stiluri. Culorile îndrăznețe și formele aparent incontrolabile sunt definiția perfecta a acestui stil. Mai presus de toate este un stil permisiv. O recunoștere a libertății de exprimare prin formă și culoare.

Schimbarea înseamnă confort pentru anumite persoane. Designul interior se adaptează constant la cerințele actuale. Dar alte persoane se simt mai bine înconjurate de ceea ce se poate numi moștenire. Cei care apreciază mai mult amintirile apreciază altfel valoarea unui obiect cu aspect vechi sau în stil vintage. Simți că aparții perioadei din care este design-ul mobilierului care te înconjoară.

Postmodernismul

În România, perioada post-modernă a fost prea puțin sesizată. Cu alte cuvinte nu îți sunt atât de cunoscute aceste piese de mobilier retro. Dar cu siguranță poți să apreciezi că nu aparțin prezentului. Liniile mobilierului sunt prea comode pentru perioada aceasta nehotărâtă. Astfel încât e ușor să te bucuri de o amenajare altfel. În concluzie este ușor de crezut că acest stil va fi reprezentat în timp după amenajările actuale. Momentan, deciderea asupra stilului retro presupune curaj pentru a alege materiale neconvenționale, culori puternice și forme fluide sau cotrastante. Dar la bază, trebuie să ilustreze imaginea de interior a căminului în care ai crescut.

Ritualul de acasă

Uneori vrei să fii mai aproape de cei care contează. O cameră poate să afecteze foarte mult calitatea relației pe care o ai cu cei din jur. Delia si Adrian și-au îndeplinit visul de a se muta într-un apartament care să le placă. Fiecare spațiu pare că a fost gândit pentru nevoile lor. Au ales să locuiască într-un apartament recondiționat care păstrează o atmosferă ușor interbelică. Adrian lucrează mult de acasă și are biroul la capătul scărilor. În singura cameră de la etaj, o încăpere mică. O aude pe Delia cum intră în hol și se retrage în camera de zi. Acesta e ritualul ei cu care s-a obișnuit. După un timp, Adrian se ridică și coboară zgomotos pe  scara elicoidală. Papucii de casă sunt greu de purtat pe o scară veche de lemn și îngustă. Dar pe el nu îl deranjează.

Ajunge cu pași mari lângă canapea și o coboară pe cățelușă. Deși lucrează de acasă, nu este obișnuit să ia pauze când e singur. Se așează lângă logodnica sa, Delia. În fața lor se află o masă albă din fibră de sticlă. Forma este organică cu trimitere la elemente naturale. Pare a fi o piatră albă de râu întoarsă. Pe margine are trei adâncituri de mărimi diferite în care se găsesc câteva fructe. Adrian alege un kaki pe care îl curăță pentru a-l mânca înainte de cină.

Atmosferă de seară

Seara, totul este diferit. Cei doi se întorc din bucătărie însoțiți de cățelușă. Intră în camera de zi. Totul pare mai mare învăluit în întunericul infinit. Cerul e senin și lasă luna să lumineze o parte din cameră unde nu e trasă draperia. Delia aprinde lampadarul cu abajur dintr-un plastic portocaliu.

Perioada post-modernistă este recunoscută ca fiind o însumare de evoluții.  Tot atunci a fost folosit petrolul ca bază pentru materialul popular cunoscut sub denumirea de plastic. S-a răspândit datorită ușurinței de prelucrare. Primul plastic recunoscut a fost bachelita, azi un material rar și prețios.  

Înățimea lampadarului se potrivește într-un living înalt. Acesta stă aplecat spre canapea cu o lumină liniștită. Este suficient de puternică pentru a face vizibilă cea mai mare parte din living. Suportul din marmură se găsește departe de abajur, unite printr-un suport metalic. Atmosfera de seară pare că schimbă toată mobila și importanța lor. Corpurile de iluminat au și alt sens acum. Pendulul din metal vopsit alb era discret ziua. Probabil tavanul înalt îi ascundea cele trei cercuri concentrice. Spre deosebire de lampadarul care are o culoare caldă și forma abajurului de glob. Pendulul distribuie o lumină uniformă și apare ca un element spectaculos pe tavan.  

Așezați pe salteaua de spumă a canapelei, deschid televizorul aflat pe comodă. Forma alungită și rotundă la capete ajută la integrarea acestei piese de mobilier. Cu picioare din lemn de stejar și structura din MDF, pare că se aseamănă puțin cu fiecare piesă de mobilier din camera. Un alb mat liniștitor este perfect pentru rolul de comodă. Nu te obosește vizual când privești ceva la televizor.

Liniștea primei dimineți

Delia simte că această cameră îi aparține. Dimineața de sâmbătă vrea să o petreacă singură pe fotoliu citind. Privind din alt unghi, fotoliul pare că și-a schimbat forma. Se așează pe acelaș fotoliu galben pe care a stat cu o zi în urmă. Cafeaua o așează aburind pe masa de cafea. Luciul accesteia accentuează curbele puternice dominate de alb. Cu ușurință se revarsă lumina dulce și caldă de primăvară. Culorile au mai multă putere în lumina de dimineață. Cu alte cuvinte, simplitatea într-un living complex are sens datorită echilibrului cromatic. Delia privește în jur și vede o cu totul altă cameră. O atmosferă îndrăzneață liniștită în lumină care amestecă toate culorile ca într-o rază de soare. Se gândește că a reușit să împrumute caracteristicile mobilierului din trecutul său pentru a crea o atmosferă eclectică. A folosit mult culorile portocaliu și galben pentru a păstra energia pe care o simțea în verile din copilărie.

O amenajare interioară în stilul retro poate fi privită ca o operă de artă, uneori abstractă. Totul este desprins de regulile stricte ale unei amenajări riguroase. Formele fluide se observă cu mai multă îndrăzneală prin alăturarea unor linii drastice.

Delia se oprește din citit. Privirea cade ușor pe celălat fotoliu. Vede o formă abstractă creată prin jocul de lumină pe materialul textil de un verde oliv. Totul prinde contur, ca o vibrație pe care o ai când asculți muzica potrivită cu sentimentele tale. În umbre vede copaci înalți și deși. Plantele, animalele, sunetele și apa sunt redate prin prisma luminii. Mintea se cufundă în zilele îndepărtate de vară. Atunci când nu aveai nevoie de odihnă, dar ai petrecut cele mai liniștite zile. Din când în când, fragilitatea memoriei are nevoie de sensibilitatea imaginației, un sunet plăcut, o pictură, un declanșator emoțional. Uneori ți se spune că nu ai imaginație. Imaginația este câte odată ruptă din rutina umană și are nevoie de trecut sau viitor. Este nevoie de puțină îndrumare, de un mediu care să “alimenteze” imaginația și posibilitatea de a crea. Imaginația este ceva matinal într-o cameră care înseamnă ceva pentru tine.

Stilul retro este un simol al creației, al curajului, varietății și chiar al timpului. Mereu în schimbare, acest stil va fi diferit de ceea ce reprezintă acum. E un stil relativ nou care poate să se adapteze stilului de viaț actual. Chiar este un stil care poate fi vizualizat cu ușurință în design-ul viitor.

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

*