Arhiva

Despre decoruri vintage, altfel

18/05/2014

Parcul Kiseleff într-o zi însorită de duminică, după ora prânzului. Pe o bancă ferită din calea trecătorilor, o femeie deschide cu mişcări încete o tabacheră de argint. Culege o ţigaretă cu vârful degetelor şi o aprinde. De sub pălăria de paie cu boruri largi, uşor căzute, se înalţă un fir străveziu de fum, risipit imediat de o adiere strecurată printre teii de la şosea. Anul este 2014, deşi rochia lungă, albă şi umbrela de soare cu dantele care o străjuieşte ar spune poate altceva.

Despre decoruri vintage

Un scriitor armean spunea odată: “Fiecare om trăieşte în lume şi într-o imagine a sa despre lume”. Această imagine a noastră despre lume este cea care ne stăpâneşte şi pe care vom încerca mereu să ne-o apropiem. O vom schimba încercând să o aducem mai aproape de ceea ce o dorim a fi.

Ne îmbrăcăm desuet, vintage sau retro; agăţăm deasupra unei mese de bucătărie un ceas de perete din lemn şi punem în ramă fotografii îngălbenite ale urbei noastre interbelice. Încercând să aducem în prezent vremuri  despre care ştim că nu se vor mai întoarce, evadăm de fapt dintr-o lume căreia nu-i aparţinem.

Ceas de perete vintage

Obiectele în sine nu sunt însă de-ajuns pentru această evadare. Un ceas de perete retro rămâne doar un ceas, la fel şi un sfeşnic din lemn – simplu suport de lumânare. Trebuie ceva mai mult. De pildă, un tabiet al cafelei la ibric servită pe o tavă din alamă sau răgazul şuetei la ceai. Ori poate promenada la Şosea, deopotrivă cu răsfoitul ziarului pe îndelete. Obiceiurile întregesc decorurile şi le dau viaţă. Sfeşnicul din lemn va străluci altfel printre vrafuri de cărţi aşezate pe un parchet vechi din lemn, în mirosuri de cafea şi coniac.

Valize vintage

Privind spre cele de mai sus le-am numi, folosind o expresie uşor clişeizată, decoruri si accesorii vintage. Ele sunt însă mult mai mult de atât. Sunt fragmente ale unei lumi care trăieşte într-un alt ritm, mai calm, mai aşezat. Imaginaţia fiecăruia este liantul care le uneşte. Şi fiecare dintre noi poate recrea în propriul colţ această lume uitată. Spre visare, spre povestire.

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

*